Infecția acută cu rotavirus reprezintă o problemă de sănătate atât pe plan mondial, cât și pe plan național, prin numeroasele cazuri de boală mai ales la copii cu vârsta sub 5 ani. Organizația Mondială a Sănătății raportează anual numeroase cazuri de infecție acută cu rotavirus la copii, această afecțiune fiind declarată principala cauză de morbiditate și mortalitate infantilă.
Studii internaționale pe loturi populaționale largi arată că 95% dintre copii de vârstă mai mică de 5 ani prezintă cel puţin un episod de boală diareică acută cu rotavirus.
Incidența maximă este la grupa de vârstă 4-36 de luni, în zona temperată, cu sezonalitate preponderent toamnă și iarnă.
Sursa de infecție: rotavirusurile sunt eliminate în cantitate mare prin scaun în timpul episoadelor diareice acute și încă o perioadă variabilă, în convalescență (aproximativ 1 săptămână după infecție).
Calea de transmitere este de obicei fecal-orală, virusul fiind prezent pe suprafețe contaminate prin intermediul cărora infecția se transmite ușor de la un caz la altul.
Cum se manifestă boala rotavirală? Infecția acută cu rotavirus determină în special o simptomatologie digestivă cu febră, vărsături, dureri abdominale și diaree, dar frecvent au fost raportate de diverși autori și manifestări extraintestinale, neurologice cu convulsii, deteriorare a statusului mintal și chiar encefalită, tulburări renale, hepatice și hematologice.
Boala rotavirală poate evolua uneori imprevizibil, cu complicații severe, mai ales la imunodeprimați și pacienții cu tare organice. Cele mai frecvente complicații la pacienții cu infecție acută cu rotavirus sunt: deshidratarea acută de diverse grade, intoleranță secundară (tranzitorie) la lactoză, tulburările hidro-electrolitice care pot duce la deces.
Tratament Nu există tratament etiologic pentru boala rotavirală, se va efectua tratememt simptomatic, în funcție de forma clinică de boală.
Profilaxie Imunitatea după boala naturală nu este definitivă, pot exista și reinfecții. Scopul vaccinării este protecția împotriva bolii severe, cu deshidratare şi potențial letală. Vaccinarea este singura metodă viabilă pentru reducerea spitalizării prin gastroenterită.
Există 2, tipuri de vaccin: Rotateq (în anul 2001 a fost sintetizat vaccinul viu atenuat, oral, pentavalent, din februarie 2006 aprobat în SUA).
Schema de vaccinare constă în administrarea a trei doze, începând cu vârsta de 6 săptămâni, cu un interval de cel puţin 4 săptămâni între doze. Este de preferat ca schema de vaccinare cu 3 doze să fie încheiată înainte de vârsta de 20-22 de săptămâni, dacă este necesar, a 3-a doză (ultima) poate fi administrată până la vârsta de 32 săptămâni.
Rotarix vaccin viu atenuat monovalent uman, aprobat din anul 2008. Sunt necesare 2 doze începând cu vârsta de 6 săptămâni, ultima doză trebuie administrată înaintea vârstei de 2 de săptămâni. Vaccinurile se administrează pe gură, la interval de minimum 4 săptămâni se pot administra concomitent cu alte vaccinuri.
Dr. STĂNESCU MARIANA-RALUCA
Medic specialist pediatrie
