Deviatiile coloanei vertebrale sunt simptome ale tulburarilor de statica a acesteia in plan sagital si frontal.
Pentru a asigura o crestere armonioasa a copilului este nevoie ca toate elementele anatomice sa fie alinieate corect. Varsta de interventie asupra acestor probleme trebuie sa fie cat mai timpurie, incat odata cu osificarea completa a coloanei vertebrale si a incetarii procesului de crestere corectarea unei deviatii vertebrale are sanse foarte mici. Necesitatea cresterii armonioase este data de mai multi factori. Dintre acestia amintim urmatoarele consecinte pe termen lung ale anomaliilor vertebrale: dureri cronice de spate, malaliniamentul postural, ce are un puternic impact asupra individului atat din punct de vedere fizic, dar mai ales psihic, insuficienta respiratorie, insuficienta cardiaca, precum si dezvoltarea vicioasa a altor organe si structuri anatomice.
Exista posibilitatea ca pacientul sa aiba asociat un dezechilibru de membre inferioare sau de bazin, fapt care ar putea conduce la aceste deviatii. Desi pare aparent inofensiv, existenta unei scolioze pe terenul unui platfus unilateral este foarte comuna. La examinarea initiala, precum si pe parcurs, se va avea in vedere pacientul ca un intreg, obiectivele tintind ca problema sa fie rezolvata in totalitate, recidivele nefiind acceptate.
Dintre deviatiile vertebrale amintim:
Cifoza reprezinta incurbarea coloanei vertebrale in plan sagital, cu convexitatea orientata posterior, care apare in urma modificarilor vertebrale morfostructurale.
Lordoza deriva din accentuarea curburii fiziologice lombare sau, mai rar, a celei cervicale, la care se asociaza reducerea mobilitatii coloanei in regiunea lordozata. Cauza lordozelor este comuna cu cea a celorlalte deviatii ale coloanei, dezordinea si dezechiliobrele aparatului locomotor subiacent (hipotonia abdominala, inclinarea bazinului inainte, dincolo de limita normala).
Spatele plan la copii este cel mai adesea ereditar. Cand procesul de reducere sau disparitie a curburilor fiziologice se extinde la nivelul celor trei regiuni (cervicala, dorsala, lombara), toracele are un aspect caracteristic de torace plan. Disparitia curburilor fiziologice antreneaza o scadere a rezistentei elastice a coloanei vertebrale si implicit rezistenta la solicitari mecanice pe directie longitudinala a coloanei.
Scolioza reprezinta o deviatie a coloanei in plan frontal. Cand nu se cunoaste cauza scoliozelor, sunt numite idiopatice. Scoliozele nestructurale sunt in cea mai mare parte reductibile, atunci cand sunt descoperite la timp, cand se poate interveni asupra componentei statice. Scoliozele structurale sunt cele in care deformarile vertebrale cu rotatia acestora s-au instalat si determina secundar chiar si deformari toracice.
Cifoscolioza indica o combinare a scoliozei cu scolioza. Mobilitatea este scazuta in toate planurile de miscare si de multe ori apar modificari ale probelor functionale respiratprii, care atesta restrictia pulmonara si secundar chiar atingere cardiaca.
Tratamentul deviatiilor coloanei vertebrale
Agravarea continua a deviatiilor coloanei vertebrale antreneaza tulburari ale functiei respiratorii cu insuficienta respiratorie, insuficienta cardiaca, si, in final, scaderea drastica a sperantei de viata. Diagnosticul unei deviatii vertebrale trebuie sa precizeze: felul deviatiei, etiologia, gravitatea si potentialul ei operativ.
Dupa gradul curburii se descriu urmatoarele indicatii terapeutice:
Sub 30° unghi Cobb sunt putin evolutive, totusi trebuie supravegheate in perioada de crestere la maxim 6 luni; kinetoterapia este singura optiune terapeutica si, in functie de varsta, se poate aplica si un corset corectiv.
Peste 30° unghi Cobb toate scoliozele sunt evolutive (pana la 50° unghi Cobb), necesita tratament ortopedic asociat cu kinetoterapie. Cifozele sub 40-50° unghi Cobb impun numai tratament kinetic, cele intre 50-80° unghi Cobb necesita redresari cu aparate gipsate, corectie cu corset, iar cifozele peste 80° unghi Cobb impun tratament chirurgical. La scoliozele peste 50° unghi Cobb se impune tratament chirurgical, care, de cele mai multe ori, tine cont si de varsta. Kinetoterapia trebuie inceputa strict, supravegheat si continuata la domiciliu.
Tratamentul ortotic presupne corsete ortopedice, care sunt alese in functie de unghiul Cobb, localizarea convexitatii, mobilitatea coloanei, profilul psihologic al copilului. Echipa recuperatorie (medic, kinetoterapeut, ortezist, psiholog) este obligata sa infatiseze copilului rolul si necesitatea corsetului, orarul de purtare, modalitatea de control si autocontrol al acestuia.
Obiectivele kinetoterapiei
- Constientizarea si ameliorarea posturii coloanei si eventualelor tulburari de mers.
- Cresterea flexibilitatii coloanei (implicit asuplizarii curburilor).
- Cresterea fortei musculare: abdominale si paravertebrale.
- Ameliorarea respiratiei.
PATCAS IULIA CARMEN
fiziokinetoterapeut
