Aceste cuvinte le auzim tot mai des de la parinti, educatori, invatatori si profesori. Specialistii din domeniul sanatatii mintale primesc zilnic in cabinetele lor copii mai neastamparati, nelinistiti, care nu pot sta locului mai mult de un minut. Acesti copii sunt de cele mai multe ori diagnosticati cu ADHD, prescurtarea din limba engleza a Tulburarii hiperkinetice cu deficit de atentie.
Copiii cu ADHD au o capacitate redusa de a se concentra, atentia lor este usor perturbata de stimulii din jur, par sa nu asculte atunci cand cineva le vorbeste si au uneori dificultati in a-si organiza sarcinile si activitatile. Acesti copii de multe ori evita activitatile care necesita efort intelectual sustinut si nu reusesc sa termine activitatile pe care le incep.
Un copil diagnosticat cu ADHD poate fi foarte activ, alearga sau se catara atunci cand nu ar trebui (inclusiv in cabinet), vorbeste foarte mult, se agita si se foieste tot timpul, de multe ori se ridica frecvent de pe scaun in timpul activitatilor si este mereu in miscare, ca si cum ar avea un motoras.
Pe langa dificultatile legate de neatentie si hiperactivitate, copiii cu ADHD pot avea un grad mai mare de impulsivitate, aceasta determinandu-i sa actioneze inainte sa analizeze consecintele, sa intrerupa sau sa deranjeze conversatiile altor persoane, sa raspunda la intrebari inainte ca acestea sa fie complet formulate si sa aiba frecvent dificultati in a-si astepta randul.
Toate aceste greutati intampinate de copilul cu ADHD ii poate face acestuia viata mai complicata la nivel social si scolar. Performantele scolare ale acestor copii pot fi mai scazute decat cele asteptate si decat cele ale colegilor lor de clasa.
Copiii cu ADHD intra rapid in conflict cu colegii care ii dezaproba, fiind respinsi de acestia, putand fi chiar exclusi din grup. Copilul hiperactiv, impulsiv, care de multe ori are asociate si diverse dificultati emotionale poate sa aiba stima de sine scazuta din cauza constientizarii dificultatilor sale. Pe acest fond, multi dintre ei tind sa minimalizeze problemele de comportament si conduita si sa exagereze capacitatile lor scolare.
Problemele legate de tulburarea ADHD sunt uneori subevaluate in cabinetele medicale si de obicei ignorate in scoli, de aceea copiii cu ADHD sunt de multe ori stigmatizati, tocmai pentru ca nu exista, la ora aceasta, un mod eficient de recunoastere si de integrare a lor in comunitatea de invatamant.
In ultimul deceniu, o parte din specialistii preocupati de studiul acestei tulburari au inceput sa dezvolte sentimente de empatie fata de acest diagnostic si sa nu se mai concentreze doar pe aspectele negative ale ADHD. In acest sens, doi medici specializati in ADHD au initiat un program denumit “despachetarea darului ADHD” (Dr. Kenny Handelman, Dr. Edward Hallowell ). Ei au incercat sa prezinte aceasta afectiune nu ca un deficit, ci ca un dar care trebuie sa fie despachetat.
Cand oamenii spera, actioneaza mai bine; daca le spui ca au incapacitati sau ca au un deficit, ei nu vor fi motivati sa treaca peste dificultati, in schimb daca le spui ca au un dar sau un talent ei sunt motivati sa faca fata provocarilor diagnosticului.
Daca urmarim aspectele pozitive ale unui copil cu ADHD putem descoperi ca el poate avea urmatoarele calitati: creativitate, nivel ridicat de energie, intuitivitate, bogatie de resurse, tenacitate, optimism (uneori prea accentuat), capacitate de a-si asuma anumite riscuri, flexibilitate, loialitate, simt al umorului dezvoltat, receptivitate marita fata de o multime de imagini, sunete si ganduri, precum si o imaginatie indrazneata si vie.
Copilul cu ADHD are de obicei o perspectiva globala asupra lucrurilor, poate avea impulsuri de creativitate sau atractie pentru idei noi si o concentrare intensa asupra propriilor scopuri si interese, aspecte care pe termen lung pot constitui niste avantaje.
Nu toate persoanele cu ADHD au aceste caracteristici, dar daca totusi exista ceea ce se cheama “o personalitate ADHD”, aceasta lista de calitati descrie avantajele acestui tip de personalitate.
Datorita inventivitatii lor, copiii cu ADHD pot fi deschizatori de drumuri noi, pentru ca deseori ei observa ceea ce ceilalti nu vad. Pus in fata unei probleme, copilul cu ADHD va oferi o rezolvare surprinzatoare care acopera toate variabilele si care raspunde tuturor necunoscutelor in acelasi timp.
Acesti copii isi traiesc copilaria cu intensitate, o trasatura care rezista in timp si o intalnim si in viata de adult transformata intr-o multime de hobby-uri si cu o sete continua de a incerca ceva nou. Schimbarile nu reprezinta un factor de stres pentru ei, ci dimpotriva, le ofera stilul de viata cu care se simt cel mai bine.
Este de remarcat faptul ca problemele create de ADHD pot fi atat de grave incat calitatile mentionate mai sus nu ajung niciodata sa se manifeste pe deplin si nici sa fie recunoscute cu adevarat. Totodata este important de subliniat faptul ca persoanele cu ADHD trebuie sa ia in calcul afectiunea de care sufera atunci cand isi aleg meseria. In unele profesii personalitatea de tip ADHD poate aduce avantaje (cascador, actor, reprezentant vanzari, prezentator), in schimb, in alte profesii accesul acestor persoane este mai restrictiv, mai ales in meseriile care necesita capacitate de concentrare indelungata, si in care impulsivitatea crescuta ar fi un element care ar impiedica desfasurarea corecta a activitatii.
In loc de concluzie putem spune ca aceasta tulburare numita ADHD, are aspecte negative care vor ingreuna dezvoltarea personalitatii unui copil si mai apoi viata de adult a acestuia, dar are si multe aspecte pozitive, care fac ca acest copil sa fie special, deosebit, si care poate ajunge un tanar adult echilibrat, daca va fi ajutat de cei din jur sa depasesca momentele dificile atunci cand acestea apar in viata scolara, sociala sau familiala.
DR. COMAN LIVIU
medic specialist psihiatrie pediatrica
Consultatii gratuite cu bilet de trimitere de la medicul de familie !
